Exigentele bunei-credinte

,,Trebuie să se facă distincția între a fi de bună-credință (buna-credință subiectivă) și a acționa după exigențele bunei-credințe (buna-credință obiectivă)» , respectiv în sensul că «buna-credință sau bona fides, ca stare psihologică a unui subiect de drept individual se manifestă pe plan juridic (…) sub forma intenției drepte, a diligenței, a liceității și a abținerii de la producerea vreunui prejudiciu în executarea obligațiilor în general,, (M. Nicolae – Drept civil. Teoria generală, vol.I Teoria dreptului civil).

Buna-credință se prezumă până la proba contrară, adica trebuie sa ai credința că ceea ce faci este BINE, adica pozitiv din punct de vedere moral, iar MORALA este stiința care are ca obiect binele practic, deosebită de ETICĂ care are ca obiect binele teoretic….si povestea poate continua pana la infinit care este…..:)))